Fără îndoiala capacitatea individului de a comunică este o condiţie sine qva non a succesului în orice domeniu. Încă de acum mii de ani filosofii şi oratorii şi-au făcut o preocupare primordială din studierea limbajului pentru a dezvălui secretele în care constă puterea acestuia.

Chiar dacă în noţiunea de comunicare introducem astăzi elementele cum ar fi tonul vocii, gesturile, privirea, a căror importantă este desigur extraordinară, rămâne însă neandoielnic faptul că propoziţiile, „trenurile de cuvinte”, constituie linia de forţă a comunicării.

Cuvintele sunt „cărămizile” limbajului şi în consecinţă stăpânirea semnificaţiei lor este premise indispensabilă pentru oricine are ambiţia de a deveni un bun comunicator.  Veti spune fără îndoială că această nu este o noutate din moment ce fiecare dintre noi, mai ales atunci când emitem un mesaj scris, acordăm desigur o mare atenţie în alegerea celor mai potrivite cuvinte pentru că să ne putem asigură un maximum de şanse că destinatarul să înţeleagă ceea ce vrem să comunicăm şi să procedeze în consecinţă.  Surprinzător însă este faptul că devenim atât de concentraţi în privinţa modului în care putem să folosim cuvintele pentru a-i influenţa pe ceilalţi, încât întotdeauna uităm de extraordinară lor putere de a ne sugestionă pe noi, cei care aparent le „folosim”.

Despre această vreau să va vorbesc în rândurile următoare.  Cuvintele… Sunt poate armă cea mai puternică pe care o avem la dispoziţie: prin intermediul cuvintelor putem determină pe cineva să râdă sau să plângă, să viseze sau să sufere, putem aduce unei persoane momente de fericire sau de disperare.

Istoria ne oferă mii de exemple din care rezultă că în toate timpurile prin intermediul cuvintelor marile personalităţi au reuşit să aducă lumea de partea lor, să schimbe cursul destinului.

Desigur, tot prin intermediul cuvintelor „bine potrivite”, poeţii şi scriitorii ne-au comunicat vastitatea şi extraordinarul mesaj emoţional al trăirii unui anumit timp, al experientei unei generaţii.

Cum altfel, decât prin scrierile unora că Balzac, Tolstoi sau Preda am fi putut „trăi” în urmă cu secole sau decenii pentru a înţelege mai bine ceea ce noi suntem astăzi?

Pentru a încercă să ne explicăm puterea cuvintelor de a transmite experienţa şi emoţia umană, va propun să plecăm de la următoarele premise:

– fiecare cuvânt este un simbol, sau mai bine zis o sinteză a unei descrieri, care pentru a fi înţeles trebuie să se bucure de o semnificaţie împărtăşită de cel care ne ascultă;

– fiecare cuvânt este un instrument folosit pentru a face distincţii, pentru a semnaliză o diferenţa: cu cât mai bogat este vocabularul cu atât mai bogată este experienţa ce poate fi transmisă şi viceversa;

– fiecare cuvânt aduce cu sine, în afară de sensul propriu, o cantitate de „informaţie paralelă” despre cel care îl foloseşte: vârsta, profesia, nivelul cultural, poate ideile politice…;

– fiecare cuvânt conţine o judecată, o opinie despre obiectul pe care-l descriem;

– fiecare cuvânt pentru a fi înţeles trebuie să fie asociat unei imagini mentale şi, că o consecinţă, această imagine ne vine în minte de fiecare dată când auzim sau folosim cuvântul respectiv;

– dacă un cuvânt se referă la o stare emoţională, pentru a fi înţeles el trebuie să fie asociat cu starea respectivă, dar această relaţie poate fi parcursă şi în sens invers (această constatare stă la baza celor mai puternice tehnici de manipulare oculte).

Plecând de la aceste premise, dacă suntem de acord că limbajul alcătuit din cuvinte are o imensă putere asupra receptorului, a celui care ascultă, este de mirare faptul că niciodată nu ne gândim la un lucru de domeniul evidentei: primii care „ascultă” cuvintele noastre suntem…chiar noi!!!

Binenteles acest lucru nu este valabil doar în cazul în care emitem vocal un mesaj.

Din momentul în care ne trezim dimineaţă, punem în funcţiune un mecanism de gândire bazat de fapt tot pe model verbal.  Putem chiar spune că, intr-un anumit sens, acest mecanism nu se opreşte niciodată pentru că atunci când dormim controlul funcţionării sale este „păsat” subconştientului.

De ce nu ne punem întrebarea: dacă anumite cuvinte pot provoca o reacţie negativă, o stare neplăcută interlocutorului nostru, care poate fi efectul acestui bombardament, pe care dobândim automatisme verbale îl exercităm constant, asupra propriei persoane?  Părerea mea este că putem vorbi de ceva foarte apropiat unei „spălări a creierului” pe care ne autoadministrăm!

Nu încercăm acum o analiză aprofundată a mecanismelor care stau la baza relaţiei cuvânt/imagine/emoţie, dar cred că veţi acceptă faptul că în fond în mintea noastră nu există nici un lucru „real”, ci doar o descrierea, imaginea pe care o avem asupra acestuia.

Să ne reamintim că imaginea această este creată tot prin intermediul unor cuvinte şi că fiecare cuvânt aduce după sine informaţii paralele şi comunică o stare emoţională.

Astfel ne va deveni probabil clar, de ce anumite fenomene aparent „inexplicabile” le trăim foarte des: haideţi să analizăm un moment, care sunt cuvintele pe care le folosim cel mai frecvent şi să vedem dacă acestea conţin informaţii despre experienţa noastră. Cât de des folosim cuvinte că: „eşec”, „frustrare”, „problemă”, „faliment”, pentru a descrie o situaţie de criză?  Gândiţi-va cât de mult ar diferi evaluarea noastră dacă în locul acestora am folosi termeni că: „sfidare”, „oportunitate”, „experienţa”?  Vi se pare că acesta ar fi numai un mod de a ne juca cu semnificaţiile cuvintelor?  Va adresez rugămintea de a ascultă cu atenţie atunci când vorbeşte un om de succes, un adevărat lider: nu o să auziţi niciodată o astfel de persoană folosind cuvinte că: „plictiseală”, „renunţare”, „stres”, „oboseală” nici atunci când vorbeşte despre altcineva: pare-se că aceste cuvinte lipsesc pur şi simplu din vocabularul sau.

Ceea ce am vrut să va transmit este faptul că pentru a împărtăşi o emoţie sau sensul unui concept, noi efectuăm în mod automat conexiunile mentale necesare pentru a-l „simţi” în momentul în care este rostit.  De exemplu, pentru a înţelege cuvântul”roşu” ne gândim automat la culoarea respectivă, iar pentru a înţelege cuvântul „stres” intelectul nostru se plasează către „imaginea” de stres cu tot ceea ce această conţine. Este probabil că ceea ce v-am spus să nu sune foarte credibil, motiv pentru care va propun să lăsăm teoria la o parte şi să facem un experiment:

a) Căutaţi între cuvintele pe care le folosiţi foarte des un număr de trei care conţin o judecată negativă despre obiectul pe care fiecare îl descriu; de fiecare dată când aceste cuvinte va vin în minte, încercaţi să le schimbaţi cu altele, mai puţin „dure” când această schimbare aţi realizat-o complet în sensul că automat folosiţi alternativă la „durităţi”, treceţi la o nouă serie de trei, şi aşa mai departe (în general acest proces de „tranziţie” necesită 7-10 zile).

b) înlocuiţi trei dintre cuvintele cu semnificaţie pozitivă pe care le întrebuinţaţi cel mai des cu altele care să fie mai „entuziaste”, poate chiar exagerat de pozitive.

Urcând „treptat pe această adevărată scară către gândirea pozitivă”, ceea ce acum vi se pare poate un joc naiv, dacă nu chiar o glumă nesărată, veţi constată că este o realitate.

Schimbarea vocabularului obişnuit determină şi o schimbare în modul de a gândi, de a simţi, de a…trăi!

Încă două lucruri: 

– uneori suntem tentaţi să intrăm intr-o stare negativă datorită situaţiei în care ne aflăm. Nu cred însă că îmi puteţi da exemple de persoane care au reuşit să depăşească o situaţie dificilă lasandu-se pradă disperării…;

– când am început să învăţ limba romană lucru care m-a frapat cel mai mult a fost expresia „nu va supăraţi…” că mod de a obţine atenţia.

După părea mea această explica măcar în parte de ce unii sunt enervaţi de dimineaţă şi până seara.

Va invit să folosiţi o altă construcţie de genul: „fiţi amabil…” sau „va rog…” şi va garantez că veţi obţine o îmbunătăţire a relaţiilor cotidiene…Noroc!

Preluat din Programare Neurolingvistică și Analiză Tranzacțională

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s