Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva să facă sau să aleagă un lucru.

        Persona care ia decizia o face de multe ori pe baza altor tipuri de argumente decât cele logice sau cele logico-corecte,fiind convinsă de „necesitatea” sau  „importanța” aparentă a acţiuni sau lucrului respectiv.

            În acest sens putem spune că reclamele sunt persuasive. Ni se spune zilnic, în fel şi chip ,că ne trebuie un telefon mobil, un anume detergent, un anume medicament, produs cosmetic, o casetă s.a., dar nu ni se demonstrează cu argumente acest fapt.

             Ce ne spun reclamele? Intr-o formă simplă, directă, făcând apel cel mai adesea la trebuinţele şi la sensibilitatea noastră, ni se recomandă să consumăm ceva. Uneori însa reclamele nu argumentează ideea de a consumă acel produs; se întâmpla că ele să conţină şi greşeli logice regretabile.

De exemplu, ni se spune că:

•       XXX protejează împotriva cariilor pentru că gustul sau durează foarte mult.(Este evident că nu gustul ne protejează dantură.)

•          YYY oferă un salariu pe viaţa timp de 25 de ani.(De ce 25 de ani este totuna cu viaţa?Dacă trăim mai mult?)

•          Trebuie să bem ZZZ pentru că un hoţ a furat originalul şi noi îl putem găşi consumând mai multă băutura răcoritoare.(Dacă fost furat originalul,oare ce suntem învitaţi să bem?)

Alteori ni se dau îndemnuri nepoliticoase de tipul:

„Nu privi aici căsca ochi când cumperi!”

Îndemnul este lansat din partea unor organisme de protejare a consumătorilor. Este drept , greşeala lor nu este de argumentare, ci de adresare, denotând lipsa de respect pentru consumător. Reclamă are însa efecte persuasive.

Se spune că trăim într-o perioadă de explozie înformaţională, că înformaţia ne asaltează, fie că vrem, fie că nu vrem. A înţelege caracterul persuasiv al reclamelor face parte dintre instrumentele noastre de protecţie împotriva comunismului, a proastei calităţi, a modei cu orice preţ, a subjugări noastre de către producătorii de bunuri (alimente, de vestimentaţie, de divertisment în general).

Prin manipulare înţelegem acţiunea de a influenţa prin mijloace specifice opinia publică, astfel incit persoanele manipulate să aibă impresia că acţionează conform ideilor şi intereselor proprii. În realitate însă ele preiau o părere (argumentare, idee, evaluare)care nu le aparţine,ci le-a fost indusă prin diferite mijloace.Iată câteva exemple:

               a)Ziaristul care face un comentariu este foarte cunoscut. I se preia punctul de vedere pentru că este faimos, sau este de la un ziar sau de la o revistă de prestigiu. Este la modă. Această situăţie poartă numele de efect de prestigiu al mass-mediei.

               b)Ni se spune că majoritatea oamenilor cred lucrul respectiv. Noi nu vrem să fim mai prejos; nu avem tăria unei opinii separate. Este vorba de forţa opiniei majoritare.

               c)Ni se spune că părinţi au idei învechite. Tinerii ştiu ce vor. Noi suntem tineri şi nu putem fi de acord cu cei bătrâni. Este vorba de folosirea unor mecanisme sau trăsături psihologice  pentru a obţine efectul dorit (de cele mai multe ori alegerea unor produse).

Manipularea mai poartă şi numele de „violentă simbolică” .Nu suntem bătuţi,  bruscaţi, forţaţi să credem sau să facem ceva. Cunoscându-ni-se felul de a fi, specificul vârstei sau alte particularităţi, putem fi determinăţi să credem ceea ce o persoană sau un grup de persoane şi-a propus să ne facă să credem. Dacă am fi întrebaţi cine ne-a influenţat, am răspunde cu mândrie că nimeni. Pe asta mizează şi cei care ne manipulează. Pe hotatarea noastră de a nu ne lăsă ‚duşi de nas’, de a crede ceea ce vrem noi să credem. Din nefericire însă, în manipulare suntem aduşi în situăţia de a vrea ceea ce au hoţărât alţi că trebuie, astfel încit ei să-şi atingă scopurile.

                   Ce este de făcut,cum trebuie să procedăm pentru a rezista persuasiunii sau manipulării?

1.         Cereţi argumente.întrebaţi sau întrebaţi-va singuri de ce oare?

2.         Analizăţi logic argumentele pe care le primiţi.

3.         Încercaţi să produceţi contraargumente. Dacă aţi reuşiţi, cântăriţi-le şi vedeţi dacă sunt sau nu contradictorii.

4.         Nu va grăbiţi să decideţi, dar nici nu tărăgăniţi la nesfârşiţ luarea unei hoţărâri.

5.         Sfătuiţi-va cu o persoană a cărei putere de decizie o apreciaţi.

6.         Sfătuiţi-va cu o persoană în care aveţi încredere, chiar dacă nu ştie multe lucruri în domeniul respectiv. Ea va cunoaşte opţiunile, valorile şi trebuinţele şi se poate ‚pune în pielea voastră’. 

7.         Căuţaţi cazuri asemănătoare. Istoria se repetă, deşi mulţi consideră că n-ar trebui sau că nu este aşa.

8.         Nu toţi cei care va sfătuiesc să faceţi ceva vor să va manipuleze.

9.         Nu toţi care va determină să faceţi ceva au şi de câştigat de pe urmă acestui fapt.

10.       Rareori părinţi va vor răul. Nu-i suspectaţi de manipulare. Dacă totuşi o faceţi, convingeţi-va prin toate mijloacele că aşa este. Discutaţi cu ei deschis asemenea probleme.

Anunțuri

Un răspuns »

  1. Dudas Danut spune:

    Persuasiune si manipularea in „ajutorul consumatorului.” perfect adevarat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s