Ce înseamnă că omul are personalitate? se întreabă Tiberiu Rudică (2006, p.248). Răspunsul psihologului ieşean la această întrebare este structurat pe dimensiunea esenţială a maturizării sale intelectuale, afective şi morale. Astfel, dacă teoretic fiecare om are o personalitate, practic vorbim de personalitate la omul care demonstrează un „grad de maturitate psihologică într-un sector de activitate care să ne facă apţi să-l exercităm cu succes”. În acelaşi timp a avea personalitate înseamnă:

  1. Să-ţi poţi alege conştient şi eficient o cale proprie în viaţă, realizând un echilibru optim între posibilităţile reale şi idealurile construite.
  2. Să poţi stimula prin creativitatea muncii tale activitatea altora.

Alături de acest înţeles dat conceptului de personalitate amintim şi definiiţiile lui Paul Popescu –Neveanu, care considera că „personalitatea este subiectul uman considerat ca unitate bio-psiho-socială, ca purtător al funcţiilor epistemice, pragmatice şi axiologice”

Gordon Allport optează pentru o definiţie structuralistă afirmând că  personalitatea  este „ organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic”.

Dacă pentru definirea personalităţii s-au afirmat peste 50 de definiţii, atunci când se poate vorbi de maturizarea personalităţii? Se acceptă ideea că trebuie să luăm în discuţie două concepte de:

  1. maturitate
  2. maturizare

Prin maturitate  spunea Paul Popescu –Neveanu (1978, p.427) înţelegem o stare funcţională fizică şi fiziologică la care se ajunge printr-o dezvoltare stadială şi care prezintă un sistem complet de posibilităţi ce se conservă ca stabil în etapa vârstei adulte.

Se distinge:

–          o maturitate biofiziologică constând în împlinirea  proceselor de creştere şi structurarea funcţională a organelor;

–           o maturitate psihică la care concură toate modalităţile de maturitate:

  1. intelectuală – de structurare a mecanismelor intelectuale, fapt ce mijloceşte autonomia;
  2. emoţională – constând în diferenţierea emoţiilor, stabilizarea sentimentelor şi capacitatea de control a lor;
  3. socială şi morală – caracterizată prin deplina adaptare la condiţiile vieţii şi activităţii sociale şi prin participarea responsabilă la acestea

Maturizarea (Paul Popescu –Neveanu, 1998, p.427) este un sistem de procese bio-psiho-sociale concurând la o evoluţie individuală încheiată cu o stare de maturitate .

În maturizare un rol important revine programelor ereditare care, în condiţii normale de echilibru cu mediul, mijlocesc creşterea şi organizarea funcţională. La om sunt decisive în maturizare educaţie şi activitatea de învăţare. La nivel psihic şi de personalitate factorii de maturizare şi educaţie sunt interdependenţi.

Maturizarea personalităţii este un proces corelat cu dezvoltarea sa, un proces dificil şi obstrucţionat de factori psihologici şi sociali.

Exprimându-se plastic Iolanda Mitrofan vorbeşte de „cursa cu obstacole a dezvoltării umane”.

         Un om devine o personalitate matură când:

  1. devine conştient de lume şi de sine şi îşi elaborează un sistem propriou de reprezentări , concepţii, motive, scopuri, atitudini, convingeri în raport cu lumea şi cu sine;
  2. desfăşoară activităţi utile şi recunoscute şi creează valori sociale;
  3. se integrează armonios şi util în comunitate;
  4. are un profil moral bine definit care îi permite să se dedice unor idei şi idealuri; poate fi luat drept model pentru formarea altora personalităţi;
  5. şi-a format capacitatea de control şi autocontrol;
  6. ştie să se pună în valoare, să se facă cunoscut altora.

Pentru a răspunde la întrebarea ce este personalitatea matură, care sunt caracteristicile ei G. Allport apelează la criterii propuse de unii psihologi: Erik Erikson, A. Maslow.

O definiţie concisă, afirmă G. Allport spune că o personalitate sănătoasă îşi stăpâneşte în mod activ mediul, manifestă o anumită unitate a personalităţii şi este capabilă să perceapă în mod corect lumea şi pe ea însăşi. O asemenea personalitate stă pe propriile picioare fără să aibă pretenţii excesive faţă de ceilalţi.

       Erik Erikson delimitează 8 stadii ale dezvoltării umane cartacterizate de crize şi conflicte, dar prin depăşirea stadiilor de vârstă se dezvoltă o forţă, o calitate ce poate fi considerată, după Allport un criteriu al maturizării personalităţii. În ordinea stadiilor de vârstă aceste caracteristici în număr de 8 sunt: un sentiment fundamental de încredere şi simţul autonomiei, simţul de iniţiativă, siguranţă şi competenţă, identitatea personală, intimitatea, capacitatea generatoare şi creatoare, integritate, acceptare şi înţelepciune.

După psihologul umanist A. Maslow caracteristicile personalităţii mature, înalt autoactualizate, sunt următoarele:

  1. o percepţie mai eficientă a realităţii şi relaţii mai comode cu ea;
  2. acceptarea Eului, a celorlaţi şi a naturii;
  3. spontaneitate;
  4. centrarea pe problemă;
  5. detaşarea;
  6. independenţa de cultură şi mediu;
  7. prospeţimea continuă a aprecierii (spontaneitate);
  8. orizonturi nelimitate de cunoaştere, interes pentru esenţa ultima a vieţii, interes pentru religie;
  9. sentiment social – identificare, simpatie şi afecţiune;
  10. relaţii sociale profunde, dar selective;
  11.  structură de caracter democratică, respect pentru fiinţa umană;
  12. certitudinea etică, subiecţii sunt siguri în ce priveşte diferenţa între bine şi rău;
  13. simţ neostoit
  14. spirit creator.

Luând în considerare caracterizarile psihologice elaborate de psihologi cu privire la maturizarea poersonalităţii, G. Allport concluziona că toate criteriile trecute în revistă indică un ideal rareori sau poate nicodată atins, totuşi, din multitudinea de caracteristici G. Allport selectează 6 criterii, care, spune autorul, par să ofere o imagine realistă şi rezonabilă a personalităţii mature.

Caracteristici definitorii ale personalităţii mature, după G. Allport

  1. extensiunea simţului Eului  – adică încorporarea în personalitate a unor noi şi nenumărate sfere ale interesului, astfel încât ele să devină personale în mod semnificativ;
  2. Raporatea caldă a Eului la celălalt şi depăşirea egocentrismului – stabilirea relaţiilor cu alte persoane, raportarea caldă a Eului la alţii, manifestarea capacităţii de intimitate, compasiune şi toleranţă relaţională;
  3. securitate emoţională şi autoacceptare – personalităţile mature dispun de simţul proporţiei, îşi asumă conştient noi riscuri şi noi şanse, sunt tolerante la frustrare, se acceptă pe ele însele;
  4. perceprea realistă şi reflectarea veridică a realităţii externe – adică percep, gândesc şi acţionează în conformitate cu realitatea externă, pe care o reflectă în mod veridic;
  5. capacitate de auto-obiectivare a Eului  – adică sunt capabile de a fi ele însele, dispun de capacitate de auto-obiectivare în intenţii, de autocunoaştere;
  6. filosofia unificatoare a vieţii şi orientarea valorică, concepţie generală despre lume – adică trăiesc în armonie cu o filosofie de viaţă unificatoare, sunt capabile de a-şi forma şi a susţien o concepţie generală despre lume, pe care o vor transpune în mod constant în practică.
Anunțuri

Un răspuns »

  1. […] citit: Ce inseamna maturizarea personalitatii? iti ia doar cateva minte pentru lectura, le numeri pe degetele de la o mana. ce-i drept, dureaza […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s