În timpul unei şuete, un amic începe să îmi povestească depre puterea minţii şi despre cum a ajuns el să creadă că mintea nu are limite. Este o poveste adevărată, care m-a impresionat și al cărei conținut vi-l aștern aici:

Personajul principal al poveștii este nașul fiicei amicului meu, care era bolnav de leucemie pe patul de spital. În urma citostaticelor, starea lui era deplorabilă. Leucemia era în stadiul terminal. Ultima dorinţa a acestuia era să vadă Jamaica şi să să asculte muzică reggae pe malul mării. Știind că numai are mult de trăit, prietenul meu s-a decis să îi facă cadou o călătorie în Jamaica. I-a cerut medicului acceptarea externării, pe motiv că o să plece din localitate, întrerupând tratamentul medicamentos.

Au facut pregătirile necesare și , cu toate ca riscul să moara pe drum este foarte mare, i-au făcut pe plac bolnavului, respectându-i ultima dorință. În drum spre Jamaica, au avut escală în Cuba unde aveau de aşteptat două ore. Așteptând în aeroport, bolnavului i s-a făcut rău şi  s-au hotărât să îl ducă la bar-ul aeroportul să îi dea un întăritor. S-au decis la un gin tonic cu gheaţă şi cu mentă. După acel gin, bolnavul a început să îşi revină. Oamenii din aeroport au aflat că omul nu mai are mult de trăit și au decis ca toata băutura consumată de acesta să fie gratuită.

Ajuns în Jamaica au început să se bucure de atracțiile turistice: plajă, muzică , distracţie. Pentru el a fost momentul extrem de emoționant, când, privind în jur, a rostit cu o voce hotărâtă: „Este prea frumos aici că să mor! Nu am voie să mor aici!”. Timp de o săptămână, cât a stat acolo, uşor, uşor a început să prindă culoare în obraji să fie mai energic, a participat la toate activitățiile de distracție, s-a simțit din ce în ce mai bine.

Întorcându-se în România, a hotărât să meargă în Germania pentru reluarea analizelor. Acolo, stupoare. Analizele erau bune. Nu mai avea nimic, nici urmă de boală. Fericit că viața i-a mai acordat o șansă, a hotărât să se angajeze din nou, pentru a-şi întreţine familia, fiul lui fiind la facultate. Avea nevoie de o adeverinţă de la medicul lui oncolog, din care să rezulte că este apt de muncă. Prezentându-i analizele din Germania, medicul oncolog a rămas uimit. Numeni din acel spital nu se vindecase de leucemie în ultimă fază. Omul nostru a cerut să îi se elibereze o adeverinţă din care să reiasă că este apt pentru muncă, însă medicul a refuzat să îi dea, pe motiv că nu există formular pentru aşa ceva.

Sunt cinci ani de când omul s-a întors din Jamaica și îşi trăieşte viaţa, fericit și recunoscător pentru fiecare clipă pe care o are alături de cei dragi. Puterea minții a învins boala!

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Zina spune:

    @Xenia Alfred
    „Mai presus de cei care nu ştiu sunt cei care află sau citesc;
    Mai presus de cei care află sau citesc sunt cei care memorează;
    Mai presus de cei care memorează sunt cei care înţeleg;
    Mai presus de cei care înţeleg sunt cei care aplică;
    Mai presus de cei care aplică sunt cei care obţin rezultate;…”

    @corvus Ma bucur ca am ajuns pe acest blog. Aveam nevoie de el.

  2. Xenia Alfred spune:

    Basme!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s