Părinţii buni îşi învaţă copiii să se spele pe dinţi, pă­rinţii inteligenţi îi învaţă să aibă o igienă psihică. Numeroşi părinţi îşi imploră zilnic copiii să aibă grijă de igiena bu­cală. Dar cum e cu igiena emoţională? La ce foloseşte să previi cariile, dacă emoţia copiilor se transformă într-o ladă de gunoi plină de gânduri negative, mofturi, temeri, reacţii impulsive şi atracţie către capcanele sociale?

Vă rog, învăţaţi-i pe tineri să-şi protejeze emoţia. Tot ceea ce atinge frontal emoţia, atinge drastic memoria şi le va forma personalitatea.

Odată, un excelent jurist mi-a spus că, da­că ar fi ştiut să-şi protejeze emoţia încă de când era mic, viaţa lui nu ar fi fost o dramă.

Pe când era copil fusese respins de cineva apropiat pentru că avea un defect pe faţă. Acea respingere i-a limi­tat bucuria. Defectul nu era mare, dar fenomenul RAM (registrul automat al memoriei) l-a înregistrat şi realimentat.

Nu a avut copilărie. Se ascundea de lume. Trăia sin­gur în mijlocul mulţimii.

Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiei lor cu curaj şi îndrăzneală.

Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. „Eu”-ul, care reprezintă voinţa conştientă, sau liber­tatea de a hotărî, trebuie antrenat pentru a deveni lider şi nu o marionetă. A fi lider nu vrea să însemne a avea capacitatea de a rezolva toate problemele din jurul nostru. Problemele vor exista întotdeauna. Dacă pot fi rezol­vate, trebuie să le rezolvăm. Dacă nu avem condiţii să le rezolvăm, trebuie să ne acceptăm limitele. Dar niciodată nu trebuie să gravităm pe orbita lor.

Dacă aţi avea capacitatea de a intra pe scena minţii tinerilor, aţi constata că mulţi sunt chinuiţi de gânduri de anxietate. Unii sunt neliniştiţi din cauza testelor şi exame­nelor şcolare. Alţii, din pricina fiecărei curbe a trupului pe care o detestă. Alţii încă mai cred că nimeni nu-i iubeşte. Mulţi tineri au foarte puţin respect de sine. Când respectul de sine scade, moare bucuria.

Odată, un tânăr de şaisprezece ani mi-a spus că, zilnic, îşi distrugea liniştea gândindu-se că, într-o zi, va îmbătrâni şi va muri. El abia îşi în­cepea viaţa, dar îl tulbura gândul sfârşitului său. Câţi tineri nu suferă, fără ca nici proprii părinţi sau profesori să ştie ce e în inima lor?

Închisoarea emoţiei ţine prizonieri milioane de tineri. Ei suferă în tăcere.

Ce educaţie este aceasta, care vorbeşte despre lu­mea în care ne aflăm – şi nu spune nimic despre lumea care suntem? Întrebaţi-vă mereu copiii: „Ce se petrece cu tine?”, „Ai nevoie de mine?”, „Ai avut vreo dezamăgire?”, „Ce pot face ca să fii mai fericit?”

Ce sens are să aveţi zilnic grijă de hrănirea a bilioa­ne de celule din corpul copiilor voştri, dacă neglijaţi să-i hrăniţi psihic?

La ce foloseşte că au un corp sănătos, dacă sunt nefericiţi, instabili, fără protecţie emoţională, daca fug de problemele lor, dacă le e frică de critici, dacă nu le place să li se spună „nu”?

Nici un părinte din lume nu le-ar da alimente stricate copiilor lor – dar fac asta cu hrana psihică.

Nu ne dăm seama că tot ceea ce înmagazinează, le va controla personalitatea.

Hrăniţi personalitatea copiilor voştri cu înţelepciune şi linişte. Vorbiţi de peripeţiile voastre, de momentele de ezitare, de căderile emoţionale pe care le-aţi traversat. Nu lăsaţi ca memoria lor să se transforme într-un ţinut de coş­maruri. Transformaţi-o într-o grădină de vise.

Nu uitaţi niciodată că ne împiedicam de pietrele mici şi nu de munţi. Micile pietre din subconştient se transfor­mă în stânci uriaşe.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s