În discuţiile purtatea zilnic între amici, la o cafea, la un ceai, la o bere, la serviciu, în cuplu sau ori unde ne întâlnim, ajungem să avem un conflict de idei. În ce constă acest lucru. Păi, în primul rând, fiecare dintre participanţi vine cu un bagaj informaţional. Ceea ce pleacă de la o mică expunere a părerilor, ajunge să fie o „discuţie aprinsă”. Fiecare dintre cei doi parteneri ajunge să își exprime părerea într-un mod sau altul. Este greu să ajungi la un „armistiţiu” atunci când cei doi parteneri înfocaţi devin agresivi în expunerea părerii. Amândoi doresc să îşi susţină părerea demonstrând prin argumente (în unele cazuri argumentale sunt aproape inexistente, însă ideea este în continuare susţinută) că „adevărul” său este mai puternic şi mai „raţional” decât cel al partenerului. în felul asta ajungem la un conflict de idei. Problema nu este susţinerea ideilor, ci modul în care o facem şi cum ne ascultăm partenereul. În majoritatea cazurilor acest tip de dispute tinde să ia tenta unui monolog. De ce monolog? Fiecare participant este atât de captivat să îşi exprime părerea şi convingerea pe care el o are. Recunoaştem acest lucru din modul în care acesta reacționează. Tonul ridicat, vocea agresivă, limbajul trupului, tendinţa de a întrerupe interlocutorul, etc. Acest conflict de idei ajunge, într-un final, să fie un conflict emoţional. De ce să nu recunoaştem că ne simţim dezamăgiți când interlocutorul nu acceptă idele noastre şi atunci avem tendinţa de a-l cataloga şi eticheta (este prost, nu ştie nimic, să mai pună şi el mâna pe o carte, habar nu are pe ce lume trăieşte, etc). însă aceste etichetări pot duce la efecte secundare majore, care ne influenţează activitatea socială. Nu mai vrem să avem de-a aface cu acea persoană, îl evităm, poate chiar încercăm să îl sabotăm, răspândind zvonuri despre capacitatea lui intelectuală. Conflictul emoțional ne afectează într-o mare măsură pe noi, chiar dacă realizăm acest lucru sau nu.

De ce nu acceptăm ideile celor implicaţi în discuţie. Aici pot fi diferite motive. În primul rând, pot ca aceste păreri să nu coincidă cu ceea ce ştim noi şi atunci le negăm din start. Este o idee exprimată care este „împotriva noastră”.  Reacţionăm violent pentru că aceste idei ne revoltă, în primul rând. O să ofer şi un mic exemplu la care am asistat zilele trecute. Subiectul a fost al doilea război mondial. Unul din parteneri susţinea că a început în 1939 al doilea în 1940. Deja au început argumentele şi disputele. Venindu-se cu diferite motive. Cel care afirma că războiul a început în 1940, se lega strict de intrarea României în război iar al doilea, de atacarea Poloniei de către Germania. Amândoi aveau dreptate însă nici unul nu îl asculta pe celălalt, fiind mult prea înfocaţi să iși demonstreze punctul de vedere. Nici sublinierea celor două idei ca şi reale, din partea celor de la masă, nu a dus la un armistiţiu între cei doi. Finalitatea a fost etichetele pe  care cei doi şi le-au adresat.

Subiectul este de-a dreptul pueril, dar modul în care s-a prezentat acest conflict a fost foarte interesant. Etapele unui conflict sunt: dezacordul, confruntarea, escaladare, de-escaladarea şi rezolvarea( chiar dacă această este una negativă). Reacţiile posibile ale conflictului sunt 3 la număr şi pot fi: reacţie de evitare, reacţie de confruntare şi reacţie bazată pe comunicare (acest lucru se întâmpla mai rar, chiar şi la nivel guvernamental).

O să vorbesc acum puţin despre modurile în care sunt tratate conflictele la nivel general.  Se vorbeşte despre șase modalităţi de tratare a conflictului:

1. Evitarea conflictului vs. implicare excesivă în conflict

2. Manifestarea în mod dur vs. blând.

3. Manifestarea în mod rigid vs. flexibil.

4. Manifestarea în mod intelectual vs. emoţional.

5. Exagerare vs. minimalizare.

6. Dezvăluire obligatorie – tăinuire obligatorie.

O să va prezint pe scurt şi factorii care duc la escaladarea conflitului şi/sau diminuarea acestuia.

Un conflict va fi accentuat dacă:

1. Cealaltă parte este considerată din start un inamic

2. Se implică-direct sau indirect-alte persoane (imixtiuni inoportune).

3. Una sau ambele persoane se simt ameninţate de cealaltă parte (neîncredere reciprocă)

4. Părţile nu sunt interesate să menţină o relaţie. Sunt preocupate doar de propriul interes (dezinteres pentru relaţie)

5. Problemele implicate în conflict sunt în mod exagerat definite că extrem de importante (percepţie falsă, incorectă a realităţîi)

6. Lipsa unor abilităţi de rezolvare a conflictului

Un conflict va fi diminuat dacă:

1. Persoanele implicate sunt de bună credinţă, imparţiale şi capabile să asculte activ.

2. Părţile se concentrează exclusiv asupra problemelor aflate în discuţie şi nu procedează la etichetări.

3. Se renunţă la ameninţări sau, dacă au fost deja avansate, sunt retrase la timp.

4. Persoanele implicate au cooperat în trecut şi vor să continue relaţia.

5. Interesele, deşi diferite, sunt văzute că posibil de negociat în mod amiabil

6. Persoanele implicate acceptă ajutor extern pentru rezolvarea conflictului.

De ce prezint aceste criterii generale? În primul rând, eu consider că fiecare om ar trebui să ştie acest lucru. Ar trebui să îl cunoască pentru a nu se mai ajunge la crearea de „răutăţi gratuite” între oameni şi „razboaie ideologice”. Urmarea acestor conflite este  diminuarea calităţii sociale şi interumane de care noi ne lovim zilnic. În acelaşi timp, am făcut această mică prezentare la nivel microsocial pentru a putea să înţelegem ce se întâmpla la nivel macrosocial. Se urmează aceleaşi criterii şi când 2 state nu ajung la un acord. Urmarea este războiul, atacul asupra unui stat prin mijloace convenţionale sau non-convenținale. Toate acestea ne afectează viaţa la nivel cetăţenesc, pentru că în primul rând noi oamenii suntem prinşi la mijloc. Este uşor să „ordoni” când stau undeva sus, pe un scaun şi priveşti totul în spatele unui monitor,  pe o hartă, sau prin rapoarte statistice.

În încheiere, vreau să prezint succint şi câteva idei de soluţionare a acestor conflicte.

• Modificarea perspectivei fundamentale asupra soluţionării conflictelor.

• Renunţarea la ameninţări şi la uzul de forţă.

• Propriile percepţii nu trebuie interpretate că fiind singurele corecte.

• Implicarea unei terţe părţi.

• Discuţii comune în loc de fapte deja făcute.

• Soluţiile trebuie să ţină seama de interesele tuturor participanţilor.

Aici vorbim de soluţiile ideale, însă acestea ţin de fiecare în persona în parte, de gradul lui de inteligență, de toleranță, de empatie şi, nu în ultimul rând, de „omenie” cu toate caracteristicile pe care le are aceasta.

Hadeți să începem de la nivel microsocial şi să oferim o lecţie celor care ne privesc de sus. Să le arătăm că suntem mai înţelepţi decât ei. Hadeți să fim umani!

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s