Al patrulea este nivelul morţii, planul morţii. După haos trebuie înfruntată moartea – haosul te pregăteşte.

            Pe al patrulea, dacă ajungi, vei avea un sentiment subit de a muri –  mori. În meditaţie profundă când atingi al patrulea strat începi să simţi că mori. Sau – pentru că meditaţia nu este o experienţă aşa de universală – în orgasmul sexual profund simţi de asemenea că mori.

            Peste tot în lume oameni de diferite culturi, limbi, condiţionări, de fiecare dată când simt orgasm, brusc un sentiment al morţii îi cuprinde. Se găsesc chiar oameni care exprimă – în special femeile, când sunt în orgasm profund şi tot corpul lor vibrează cu un ritm necunoscut , este plin de energie vitală, a devenit un dans, femeile din toată lumea se ştie că exprimă cuvinte precum: „Mor! Omoară-mă complet!”

            În tratatele indiene de sex se spune: „Nu ţine niciodată un papagal sau o mierlă mandarin în camera în care faceţi dragoste”, pentru că el poate învăţa, când faci dragoste şi dacă exprimi ţipete de bucurie maximă gen: „Mor!”, papagalul sau mierla îl poate învăţa, şi apoi poate face acelaşi lucru, şi poate fi un lucru stânjenitor cu oaspeţii şi alţi oameni. Deci nu ţine niciodată un papagal în camera în care faci dragoste.

            De aceea femeile au fost reprimate peste tot în lume, în toate secolele, să nu rostească un singur cuvânt – de fapt ele au fost condiţionate să NU aibă orgasm, pentru că este foarte periculos; simţi o libertate asemănătoare morţii. Egoul moare. Deodată întreaga identitate este pierdută. Tu nu mai eşti acolo, doar viaţă vibrând, viaţă necunoscută! Viaţă nenumită! Viaţă care nu poate fi categorisită. Doar VIAŢĂ. Tu nu eşti acolo, valul a dispărut, oceanul este acolo.

            A avea un orgasm profund înseamnă a avea sentiment oceanic de a fi total pierdut. Femeile au fost forţate să nu fie active în actul de a face dragoste, pentru că dacă sunt active sunt mai înclinate – pentru că ele au un corp mai subtil şi mai delicat – să simtă fenomenul asemenea morţii al orgasmului. Ele au fost forţate să nu rostească un singur cuvânt, să nu se mişte; ele ar trebui să rămână în SHAVASAN, doar să stea întinse ca un mort, îngheţate.

            Şi bărbatul a devenit şi el conştient că dacă intră cu într-adevăr în mod profund în orgasm, îi dă o experienţă foarte, foarte cutremurătoare, extraordinar de cutremurătoare, de şocantă; este moartea. El nu va mai fi niciodată acelaşi. Aşa că bărbatul a învăţat un orgasm local, doar la nivelul organelor genitale, nu este implicat tot corpul său. Şi timp de secole femeile au uitat complet că pot avea orgasm. Doar cu două secole în urmă am redescoperit din nou că femeia are capacitatea de a avea orgasm; nu numai de a avea orgasm, ci o capacitate de a avea orgasme MULTIPLE; că este mai puternică decât bărbatul, şi poate pătrunde mai adânc în orgasm decât bărbatul – nici un bărbat nu poate concura cu o femeie. Dar asta a fost reprimat şi ascuns timp de secole.

            În Orient femeile au uitat complet ce este orgasmul. Dacă vorbesc cu o femeie indiană, şi folosesc cuvântul orgasm, ea nu poate înţelege – „Ce vrei să spui? Imposibil!” Ea a fost învăţată că doar bărbatul este cel care se bucură de sex, nu femeia; că nu este feminin să te bucuri de el.

            De ce această reprimare? Şi de ce peste tot în lume a fost sexul reprimat atât de adânc? Sexul este similar cu moartea, acesta este motivul. Şi toate culturile reprimă două lucruri: sexul şi moartea. Şi ele sunt atât de asemănătoare încât poţi spune aproape că sunt două aspecte ale aceleiaşi monede.

            Şi trebuie să fie, pentru că prin sex se naşte viaţa; trebuie ca prin sex să şi dispară iar. Sursa originară trebuie să fie şi capătul cercului. Prin sex se naşte valul vieţii – trebuie să se întoarcă în sex din nou. Deci sexul ESTE viaţă şi sexul ESTE moarte.

            Acelaşi lucru se întâmplă în meditaţie. Intri într-o armonie atât de profundă, întorcându-te în interior, încât brusc treci de al treilea strat de haos. Mori! Iar dacă ţi se face teamă, atunci va exista un blocaj. În oamenii care au ajuns să se teamă de meditaţie, şi apoi fac tot felul de raţionalizări ca să n-o facă, există un blocaj. Dar dacă rămâi alert şi permiţi moartea, devii nemuritor. Cunoşti moartea care se întâmplă peste tot în jur, şi tu nu mori. A MURI şi totuşi a nu muri. A MURI ÎN MOD ABSOLUT – şi totuşi viu în mod absolut! Aceasta este cea mai frumoasă experienţă pe care o poate avea un om.

La această a patra etapă din nou două posibilităţi există. Una: dacă într-adevăr devii mort fără conştienţă, atunci vei exista ca un zombie, ca un robot, monoton, cu mintea absentă. Poţi găsi în multe ospicii oameni care aparţin stratului patru, care şi-au pierdut toată viaţa, toată vitalitatea. Ei există, dar existenţa lor este mai mult o vegetare. În Orient avem un nume special pentru acest al patrulea tip care a ratat conştienţa; îi spunem FAKIR. Fakir este un termen sufit: înseamnă un yoghin care a ratat. El a ajuns până la final, şi brusc acolo, nu a putut rămâne alert. Aşa că acum a murit. O parte din fenomen s-a întâmplat, o altă parte nu s-a întâmplat; el a murit şi nu a fost renăscut. El va rămâne absent, el se va uita la tine cu ochi goi. Dacă îi dai mâncare el va mânca, dacă nu îi dai mâncare el va sta fără mâncare zile întregi. El va trăi o viaţă moartă. El este pe treapta a patra, dar a ratat.

De la a etapa a treia un Maestru devine o necesitate absolută. La a patra, fără un Maestru este aproape imposibil. A muri este uşor în ce te priveşte pe tine, dar cine îţi va da renaşterea? Cine te va trage afară din acea experienţă a morţii care este atât de şocantă şi de zguduitoare încât egoul cade pur si simplu?

A patra este experienţa unde simbolul creştin al crucii devine semnificativ. În a patra etapă devine crucea semnificativă; mori. Dar asta nu e totul; Iisus învie; Cruce şi înviere.

Dacă cineva doar moare în etapa a patra, el va trăi o viaţă de zombie.

Se va mişca prin lume ca şi cum e pe jumătate adormit. Ca şi cum ar fi într-un somn hipnotic profund. Beat. Gol. Crucea va fi acolo în interiorul lui, dar învierea nu a avut loc. Dacă cineva rămâne conştient – şi este foarte dificil să fii conştient când are loc moartea; dar lucrând cu un Maestru, încet este posibil. Dacă adormi, Maestrul funcţionează ca o alarmă. El te face atent şi treaz. El îţi dă un şoc, te face atent, iar dacă poţi deveni atent, conştient, când moartea se întâmplă peste tot, devii nemuritor. Atunci el intră în cincilea strat.

Sursa: Osho – Cartea despre tao

VA URMA  “Straturile”personalitatii umane (V)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s