„CINE ŞTIE CĂ NU ŞTIE ESTE CEL MAI SUS; CINE PRETINDE CĂ ŞTIE CEEA CE NU ŞTIE ARE O MINTE BOLNAVĂ. IAR CINE RECUNOAŞTE BOALA MINŢII CA BOALĂ A MINŢII, NU ESTE BOLNAV. ÎNŢELEPTUL NU ARE O MINTE BOLNAVĂ. PENTRU CĂ EL RECUNOAŞTE BOALA CA BOALĂ, DE ACEEA EL NU ESTE BOLNAV”. LAO TZU

Omul este ca o ceapă, exact ca o ceapă; straturi şi straturi de personalitate; şi în spatele tuturor acestor staturi este ascunsă esenţa.

Acea esenţă este ca goliciunea, SUNYA, vid. Este mai mult ca nefiinţa decât ca fiinţa, pentru că fiinţa are o limitare, o graniţă la ea. Dar acel miez cel mai intim nu are nici o graniţă, nu are nici o limitare, este doar libertate, o curgere liberă a energiei, infinită în dimensiunile sale.

Dacă cineva nu continuă să-şi decojească straturile de personalitate până la capăt, şi nu redescoperă esenţa sa, el rămâne cu o minte bolnavă. A avea o minte bolnavă înseamnă a fi blocat undeva, îngheţat undeva. Mintea bolnavă înseamnă a fi blocat. Este un impas – este exact cum sună cuvântul: nu poţi să treci prin asta. Eşti blocat. Nu ai o libertate de a curge şi de a fi, şi de a nu fi. Eşti forţat să fii ceva anume. Eşti mai mult ca o piatră tare decât ca un râu.

Libertatea este sănătate. A fi blocat, înţepenit, înseamnă boală. Şi toată lumea, aproape toată lumea, este bolnavă. Rar se întâmplă ca cineva să-şi facă curaj să pătrundă până la miezul cel mai intim al nefiinţei. Atunci el devine un Buddha: întreg, sănătos, sfânt.

Trebuie să înţelegem aceste straturi pentru că însăşi înţelegerea este o forţă vindecătoare. Dacă înţelegi exact unde eşti blocat, blocajele încep să se topească – acesta este miracolul, miracolul înţelegerii unui lucru. Însăşi înţelegerea îl ajută să se topească. Nici un alt lucru nu trebuie făcut. Dacă chiar ştii cu exactitate, dacă poţi să indici unde eşti blocat, unde eşti îngheţat, unde există impasul, atunci doar fiind conştient de el, cunoscându-l în totalitatea lui, începe să se topească.

    A cunoaşte este o forţă vindecătoare. Şi odată ce începe să se topească îţi recâştigi din nou curgerea. Devii curgător!

Primul strat al personalităţii tale este cel mai superficial – stratul formalităţilor, al sociabilităţii. Este necesar; nu este nimic greşit în el. Întâlneşti o persoană pe drum, cunoşti persoana, dacă nu spui nimic, şi nici el nu spune nimic, nici o formalitate socială nu este îndeplinită, amândoi vă simţiţi stânjeniţi. Ceva trebuie făcut. Nu înseamnă că tu chiar asta vrei să spui, dar este un lubrifiant social; deci primul strat îl numesc: STRATUL LUBRIFIANTULUI. Ajută la reducerea asperităţilor. Este stratul lui: „Bună dimineaţa; Ce faci? Minunat! Bine! Bună vreme! Atunci, ne mai vedem;” acest strat. Asta e bine! Nu e nimic greşit în el. Dacă îl foloseşti, este minunat. Dar dacă eşti folosit de el, şi ai devenit îngheţat în el, şi ai pierdut orice contact cu fiinţa ta cea mai intimă, nu te mişti niciodată dincolo de asta, atunci eşti blocat, ai o minte bolnavă.

Este frumos să spui „Bună dimineaţa” cuiva, dar o persoană care nu spune niciodată mai mult decât asta este foarte, foarte bolnavă. El nu are nici un contact cu viaţa. De fapt, aceste formalităţi nu sunt un lubrifiant pentru el, dimpotrivă, ele au devenit o retragere, o evitare. Vezi pe cineva, spui „Bună dimineaţa”, ca să-l eviţi, ca să poţi să-ţi vezi de drumul tău, şi el să-şi vadă de al lui; ca să scapi de el.

Această formalitate socială a devenit un lucru îngheţat la milioane de oameni; ei trăiesc pe acest strat, nu trec niciodată dincolo de el: etichetă, manierism, cuvinte, sporovăială – mereu la suprafaţă. Ei vorbesc, nu pentru a comunica, ei vorbesc pentru a evita comunicarea. Ei vorbesc pentru a evita situaţia jenantă în care îl întâlneşti pe celălalt. Ei sunt oameni închişi. Dacă viaţa lor este o mizerie nu este de mirare. Dacă trăiesc în iad, este evident că trebuie să trăiască în iad. De fapt ei sunt oameni morţi.

Fondatorul terapiei Gestalt, Fritz Perls, obişnuia să numească acest strat, stratul LAŞULUI; mort, uscat. Mulţi oameni trăiesc în stratul laşului. Toată viaţa lor este doar o formalitate fără rost. Ei nu merg nicăieri, ei sunt blocaţi la uşă, nu au intrat în camera vieţii. Are multe camere, ei doar stau la uşă, pe scări. Treptele sunt bune dacă treci peste ele, sunt periculoase dacă începi să te agăţi de ele.

Deci ţine minte, o persoană sănătoasă foloseşte stratul formalităţii; atunci este un lubrifiant, este frumos. O persoană nesănătoasă îl face toată viaţa sa; zâmbete – nu crede în ele, râsete – nu crede în ele. Dacă cineva este mort – ea devine tristă, plânge – îi curg chiar lacrimi; totul fals! Ea nu crede în ele. Ea nu crede în nimic. Ea este pur şi simplu mereu în spectacol, mereu expusă. Întreaga sa viaţă este doar o expoziţie. Ea nu se poate bucura de ea, pentru că nu se poate mişca spre interior.

Formalitatea  nu este o relaţie. Poate ajuta, poate împiedica. O persoană sănătoasă o foloseşte pentru a merge mai în profunzime. O persoană nesănătoasă ajunge blocată în ea. Poţi vedea acei oameni peste tot, zâmbind în cluburile de afaceri, la petreceri, dineuri, etc. Oameni laşi. Mereu bine îmbrăcaţi, îngrijiţi, arătând perfect în regulă – şi absolut în neregulă. Complet bolnavi. Extrem de nesănătoşi. Dar numai ARĂTÂND.

Acest strat trebuie spart. Rămâi conştient ca să nu fii prins. Rămâi conştient; dacă eşti blocat la acest nivel, devino conştient! Însăşi conştienţa va ajuta blocajul să se topească, să se evapore; şi energia va fi disponibilă pentru a intra în al doilea strat.

Sursa: Osho – Cartea despre Tao

VA URMA “Straturile”personalitatii umane (II)

Anunțuri

Un răspuns »

  1. danut spune:

    super interesant

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s