In lumina actualei crize globale, umanitatea a început să caute noi căi şi modalităţi de gândire. Acestea sunt înţelepciunile indigene, antice, care sunt foarte pertinente. Conform acestora, conştienţa planetară nu este neapărat o noţiune arhaică, ci esenţa acesteia. Când studiem aceste modalităţi, realizăm că noua conştienţa planetară este de fapt o conştienţă foarte veche şi perenă; doar că acum este redescoperită.

Într-adevăr, este un moment important deoarece aceasta conştienţă planetară este redescoperită. Eram obişnuiţi să gândim despre conştienţa umană tipică şi „normală”, că este ceea ce noi percepem cu cele cinci simţuri ale noastre. Am considerat ca fiind imaginar, orice altceva. Percepţia obişnuită era că sfârşitul nostru este acelaşi cu sfârşitul corpului nostru fizic. Alte abordări ale subiectului erau considerate a fi „new age”, „misticism” sau „esoterism”. Ideea că noi suntem cumva părţi ale aceluiaşi măreţ întreg, a fost considerată o excepţie a istoriei civilizaţiei umane.

Dar dacă privim către istoria ideilor, vom găsi că adevărul este chiar opusul acestui lucru. Gândirea reducţionistă, mecanică şi fragmentată, care s-a dezvoltat în lumea vestică în ultimii 300 de ani, nu constituie norma, ci doar excepţia. Alte culturi nu împărtăşesc acelaşi punct de vedere. Chiar şi Vestul nu a aderat în totalitate la punctul de vedere mecanicist, lăsat moştenire ca aplicaţie (sau mai bine spus ca o aplicaţie eronată) a filozofiei Newtoniene, despre natură.

În alte culturi, la fel ca şi în lumea Vestică ce a precedat timpurile moderne, conştienţa ce prevala, era una a apartenenţei, a unicitătii. Majoritatea culturilor tradiţionale nu agrează ideea că oamenii nu au nimic în comun, decât doar interese trecătoare care coincid întâmplător.

Rădăcinile clasice ale tuturor înţelepciunilor tradiţionale, sunt concepte ale „conştienţei planetare”. Acest termen defineşte conştiinţa sorţii noastre comune în calitate de fiinţe umane, în calitate de locuitori ai acestei planete.

Dacă vrem ca sa ne susţinem propria existenţă, dacă vrem să ne asigurăm că copiii şi nepoţii noştri vor avea un viitor sigur, trebuie să dezvoltăm conştienţa planetară.

Pentru a inainta, trebuie să cultivăm nişte şabloane care să ne permită să formăm o familie umană unită, o civilizaţie planetară. Totuşi, această civilizaţie nu trebuie să fie o cultură monolitică în care toţi să urmeze aceleaşi idei şi în care o persoană sau o naţiune să dicteze acele idei celorlalţi. Mai degrabă, ar trebui sa fie o civilizaţie ale cărei elemente să fie un angrenaj care să menţina şi să dezvolte întregul sistem, civilizaţia planetară a omenirii.

Această diversitate este elementul de armonie, elementul păcii. Fiecare societate care a supravieţuit, posedă acestea. Doar că Vestul şi societaţile vestice au uitat aceste noţiuni. În cadrul procesului creării progresului economic şi tehnic, ei au fragmentat integritatea, uniunea sistemului. Este momentul prielnic ca să restauram toate acestea.

Sursa: Ervin Laszlo

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s