“Fiecare lucru trebuie sa se transforme in ceva mai bun si sa dobandeasca un nou destin”, scrie Paulo Coelho in romanul sau Alchimistul.
Procesul alchimic are loc atunci cand planul spiritual intra in contact cu planul material.
Asa cum diamantul este un carbune transformat, tot asa claritatea se poate naste din confuzie.
In metafora alchimiei, nu aurul este cel ce mi trezeste interesul ci mai curand importanta acordata procesului transformarii. Alchimia inseamna a amesteca totul la un loc, fara a incerca sa respingi sau sa corectezi ceva – intelegand ca  si ceea ce e negativ face parte din procesul de invatare si de vindecare.
Prin contemplatie vedem lucrurile asa cum sunt, fara a incerca sa le schimbam. Ideea este sa dizolvam reactia pe care o avem atuci cand traim emotii care ne tulbura, avand grija sa nu respingem si acea emotie. Avand instrumentele adecvate pentru constientizare, cu totii dispunem de potentialul de a practica alchimia interioara.
Contemplatia este un tip de atentie sustinuta, care nu cedeaza in fata diversiunilor, indreptata asupra proceselor mintii. In loc sa ne lasam dusi sau captivati de un gand sau sentiment, prin contemplatie observam in mod riguros cum vin si se duc acele ganduri si sentimente.
Este o cale de a largi sfera constientizarii si de ai rafina precizia. Prin acest gen de antremnament al mintii invatam sa ignoram acele ganduri si sentimente care ne distrag de la momentul prezent si sa constientizam in permanenta experienta imediata. In cadrul acestei abordari, accentul nu se pune atat pe problemele de care ne lovim in viata , cat pe accesul la claritatea si sanatatea mintii. Daca putem avea acces la acestea, problemele noastre devin mai lesne de administrat; ele vor fi mai curand oportunitati pentru a invata, decat amentintari ce trebuie evitate.
O prima aplicatie a contemplatieti este recunoasterea unuia sau a mai multor tipare de acest fel in noi insine. Practicarea indelungata a psihoterapiei atrage de regula dupa sine constientizarea tiparelor emotionale in detaliile lor, astfel incat sa poata fi investigate, sa se poata reflecta asupra lor si apoi sa fie schimbate. Contemplatia insa poate face ca orice sistem psihoterapeutic sa fie mai precis si mai eficient, ajuntandu-ne sa ne punem priceperea in slujba dezvaluirii psihicului. Atunci cand vine vorba de sentimentele contradictorii care ne tulbura, important nu este sa le putem explicita prin formule cat mai exacte,  ci sa le investigam fara incetare, traind mici revelatii, constientizand despre noi insine anumite lucruri care, pe masura ce sunt acumulate, conduc catre o mai mare claritate.
Intr-un anume sens momentele noastre cele mai intunecate si sentimentele cele mai insuportabile reprezinta o ocazie pentru a evolua in plan spiritual si a ne regasi intelepciunea naturala, ocazie de a ne trezi – daca alegem sa le folosim in aceasta directie.
Cu totii avem aceasta capacitate de intelegere, trebuie doar sa o cultivam. Practicand contemplatia, aceasta capacitate sporeste.
Intelegerea si compasiunea ilumineaza adevarul, in timp ce topesc barierele interioare, permitandu-ne sa realizam o conexiune reala cu ceea ce se afla in adancul mintii noastre. Empatia poate fi de ajutor si atunci cand altii se dovedesc vulnerabili. Compasiunea face dificultatile mai abordabile.
Intelepciunea si compasiunea.
Pe aceasta cale, acestea merg mana in mana; cunoasterea lucrurilor asa cum sunt ele cu adevarat trebuie echilibrata de compasiune si de acceptarea acestor lucruri. Atunci cand suntem lipsiti de temeri sau nu ne lasam coplesiti de mila fata de propria persoana, cand ne eliberam de grijile interioare, compasiunea izvoraste ca o expresie spontana a receptivitatii noastre. Acceptarea este una dintre calitatile profunde la care se ajunge prin contemplatie, completand capacitatea de detasare. Prin acceptare, recunoastem ca lucrurile sunt asa cum sunt, chiar daca am dori sa fie altfel. Acceptarea nu implica, bineinteles, indiferenta sau nepararea in fata tuturor lucrurilor; nedreptatea, necinstea si suferinta – toate aceastea ne cer sa actionam pentru a le schimba. Aceptarea constituie o sursa interioara minunata, o stare de absenta a reactiei, de rabdare si toleranta.  Temperandu-ne si reactiile emotioanale, ne simtim mai putin neajutorati.Iar acest lucru ne poate ajuta sa ne descurcam in situatii dificile, sa actionam cu mai mult tact si seninatate.
Sa ne imprietenim cu noi insine.
Prin exercitiul contemplatiei totul devine obiect de meditatie – inclusiv durerea, si confortul si chiar si emotiile, pe care mai curand le-am face uitate undeva, intr-un coltisor al mintii. Descoperim nu doar ca acele emotii se afla chiar acolo, asteptandu-ne, ci si existenta altora care fermenteaza, gata sa ne asedieze. N-am lasat acasa conflictele interioare; le-am adus cu noi, in mintea noastra. Exersand observarea unui sentiment pana cand aceasta ajunge la finalitatea sa naturala, prin acceptarea presupusa de conteplatie, ajungem sa urmarim cu mai multa claritate derularea fluxului nesfarsit de ganduri si sentimente care crug prin mintea si prin corpul nostru. Devenim din ce in ce mai constienti de ceeea ce suntem in loc sa ne lasam captivati de ceea ce ni se intampla.

Daca vreti sa va cultivati acceptarea si compasiunea:
Incepeti prin a exersa bunavointa plina de iubire, combinata cu o reflectie asupra acceptarii.
Fraze de repetat:
“Pot sa accept lucrurile asa cum sunt.”
“Vreau sa fii fericit si sa ti fie bine, dar nu pot alege in locul tau si nici nu ot schimba lucrurile.”
In cursul acestei reflectari, repetati fraze care oglindesc aceasta calitate a bunavointei pline de iubire. De cate ori gandurile va zboara in alta parte, reveniti la acele fraze cu un sentiment de iubire sau de caldura fata de oameni.
“Fie ca toate fiintele sa fie in siguranta, fericite, sanatoase si sa nu mai sufere. Fie ca toate fiintele sa fie eliberate.”
Aceasta este si o cale de a renunta la dorinta ca lucrurile sa fie neaparat in trun fel anume. Acest echilibru aduce cu sine o compasiune inteleapta.

Sursa: Alchimia emotionala – Tara Bennett-Goleman

Anunțuri

Un răspuns »

  1. Dar ce te faci cand sentimentul fricii de a pierde o iubire imposibila de a fii absoluta si frumoasa te incearca undeva in profundul fiintei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s