n toate tradiţiile populare, în poveşti, mitologii, găsim imaginea şarpelui sau a balaurului (dragonului), a cărui simbolistică este aproape identică de la o cultură la alta. Nenumărate poveşti vorbesc de un balaur care a prins o prinţesă frumoasă, inocentă şi pură, pe care o ţine prizonieră într-un castel. Săraca prinţesă, plânge, zace în suferinţă şi roagă Cerul să-i trimită un salvator. Dar, unii după alţii, cavalerii care se prezintă pentru a o elibera sunt devoraţi de balaur, care pune mâna pe bogăţiile lor şi le îngrămădeşte în subteranele castelului. În fine, într-o zi, soseşte un cavaler, un prinţ mai nobil, mai frumos şi mai pur decât alţii, căruia un magician i-a revelat secretul pentru a-l învinge pe balaur: care e slăbiciunea sa, în ce moment şi de ce manieră poate fi legat fedeleş sau poate fi rănit… Şi iată că acest prinţ privilegiat, bine înnarmat şi instruit obţine victoria: reuşeşte să elibereze prinţesa, şi ce de sărutări îşi dau! Toate comorile care sunt acolo, îngrămădite de secole în castel vor fi ale cavalerului, ale acestui frumos prinţ care a ieşit victorios din luptă graţie cunoştinţelor şi purităţii sale. Apoi, amândoi, urcaţi pe balaur, condus de prinţ, îşi iau zborul în spaţiu şi străbat lumea.
Aceste poveşti pe care le credem, în general, destinate copiilor sunt în realitate poveşti iniţiatice, dar pentru a le putea interpreta trebuie cunoscută ştiinţa simbolurilor. Balaurul nu este altceva decât forţa sexuală. Castelul este corpul omenesc. În castel suspină prinţesa, adică sufletul, pe care forţa sexuală, rău stăpânită, îl ţine prizonier. Cavalerul e Eul, spiritul omului. Armele de care se serveşte pentru a-l învinge pe balaur reprezintă mijloacele de care dispune spiritul: voinţa, ştiinţa de a stăpâni această forţă şi de a o utiliza. Deci, odată stăpânit, balaurul devine servitorul omului, îi serveşte ca mijloc pentru a călători în spaţiu. Pentru că balaurul are aripi. Deşi e reprezentat cu o coadă de şarpe – simbolul forţelor subterane – el posedă de asemenea şi aripi. Ei da, e clar, e simplu, e limbajul etern al simbolurilor.
Găsim o variantă a acestei poveşti în istoria lui Tezeu care, graţie firului pe care i l-a dat Ariadna, a putut să se orienteze traversând labirintul, omorândul pe Minotaur şi găsind ieşirea. Minotaurul este o altă reprezentare a forţei sexuale, taurul puternic şi prolific, deci natura inferioară pe care trebuie să o înhămăm pentru a lucra pământul ca un bou. Labirintul are aceeaşi semnificaţie ca şi castelul: este corpul fizic, şi Ariadna reprezintă sufletul superior care conduce omul spre victorie.
 În tradiţiile evreieşti şi creştine balaurul e asimilat Diavolului, şi Diavolul, cum se spune, miroase a sulf. Toate aceste produse inflamabile ca: benzina, petrolul, praful de puşcă, aceste amestecuri de gaze care produc flăcări şi explozii, toate acestea reprezintă, în natură, Balaurul care scuipă în foc. Acest balaur, care există de asemenea şi în om, e comparabil cu un combustibil. Dacă omul se ştie servi de acesta, el va fi propulsat spre înălţimi, dar dacă nu ştie, pentru că e ignorant, neglijent sau slab, va fi ars, făcut cenuşă sau căzut în abis.
Kundalini este potrivit descrierilor antice încolacită asemenea unui șarpe în adormire.
Cuvântul Kundalini (कुण्डलिनी, kuṇḍalinī), este derivat din cuvântul sanskrit kundal care înseamnă răsucire, buclă. Reprezintă energia primordială prezentă sub forma a trei bucle și jumătate care se învârt sub formă de spirală la baza osului triunghiular de la baza coloanei vertebrale numit osul sacru (sacrum).
Numele latin os sacru sugerează că acesta ar fi o parte sacră a corpului. Vechii greci cunoșteau acest lucru și de aceea ei l-au numit hieron osteon, deoarece acest os era ultimul care putea fi distrus când corpul era ars, și de asemenea i se atribuiau puteri supranaturale.
Și egiptenii cunoșteau acest os ca fiind foarte important și îl considerau locul unei puteri speciale.
În vest Sacrum este simbolizat prin semnul lui Aquarius și prin Sfântul Graal, care conține apa vieții.
În antichitate simbolul șarpelui lui Mercur care a devenit în timp și un simbol al alchimiei (al proceselor psihice și fizice de metamorfoză).
Gnosticii au reprezentat acest simbol al energiei sub forma unui șarpe, reprezentând coloana vertebrală.
În Grecia Antică  și mai târziu în mitilogia româna o găsim in simbolul care îl însoteste pe Asclepios, zeul medicinei, adesea reprezentat ținând in mana un toiag pe care sunt sculptati unul sau doi serpi. Pentru greci acest simbol reprezenta simbolul vindecării.
La egipteni simbolul poate fi întâlnit pe coroana faronilor, la azteci în iconografia reprezentându-l pe Quetzalcoatl, Șarpele cu pene, iar in descrierile Vechiului Testament în simbolul toiagului lui Moise.
Privind aceste simboluri, realizăm că, majoritatea folozofilor, înțelepților lumii le-au abordat, într-o manieră personală, în descrierile diferențelor dintre CORP-MINTE-SUFLET.
Sursa de inspiratie: OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV – FORŢA SEXUALĂ  sau DRAGONUL ÎNNARIPAT

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s