Fiecare individ trăieşte după anumite reguli. Acestea au fost fie impuse de alţii, fie de propria dorinţă de a face ordine într-o existenţă care, fără aceste reguli, ar putea scăpa de sub control. Regulile au un rol fundamental şi în buna funcţionare a vieţii de familie. În lipsa lor apar situaţii de criză, dar situaţii dificile apar şi atunci când  aceste reguli suferă de inadvertenţă ori anomie, ceea ce generează insatisfacţie şi dizarmonie. Una dintre cele mai eficiente modalităţi constă în identificarea, cu ajutorul comunicării, a regulilor care ne ghidează viaţa, păstrarea celor care sunt validate la nivel familial şi reformularea altora care-şi găsesc justificarea doar în egoismul ori prejudecăţile unor membrii ai familiei. Negocierea sinceră a rolurilor se poate face însă doar în familiile în care fiecare membru are dreptul la cuvânt.
Indiferent de natura sentimentelor, dacă membrii familiei nu şi le cunosc reciproc şi dacă nu pot vorbi depre ele unii cu ceilalţi, creşterea personală a fiecăruia va avea de suferit. Există familii în care anumite subiecte nu sunt abordate niciodată ,pentru a nu redeschide răni ale trecutului, sau pentru a evita stări de spirit negative. Acest lucru nu face însă decât să scadă încrederea interpersonală, să reducă sinceritatea şi să blocheze comunicarea.
Alt aspect al tabuurilor familiale este legat de secrete. Mulţi părinţi încearcă să ascundă copiilor anumite lucruri din trecut sau din prezent (un copil născut înainte de căsătorie, cazier, un amant sau o amantă, etc..). Ei consideră că, dacă nu se vorbeşte despre aceste probleme, ele nu există, ceea e nu funcţionează chiar aşa.
Orice regulă care-i  împiedică pe membrii familiei să comenteze sau să ştie ceea ce se întâmplă reprezintă punctul de plecare în dezvoltarea uni persoane mărginite, ignorante şi lipsite de creativitate, precum şi a unei situaţii familiale pe măsură. În schimb, familia ale cărei reguli permit libertatea aflării şi comentării oricărui lucru, indiferent cât ar fi de dureros, are mari şanse să fie o familie care te ajută să creşti. Numai dacă se vorbeşte despre o faptă anume şi despre gravitatea ei, se poate evita reapariţia ei în viitor.
În fiecare familie au loc interacţiuni şi activităţi care nu se produc la întâmplare. Fiecare membru al familei are timpul său, capacitatea de a gândi, de a simţi, energia fizică şi emoţională, precum şi experinţa anterioară. Toate acestea reprezintă materia primă care susţine mecanismul familial.Cea mai importantă problemă pentru o familie este legată de alegerea unor modalităţi ineficiente de a gestiona resursele membrilor săi. Una dintre cele mai frecvente plângeri este cea legată de faptul că indivizii consideră că au prea multe lucruri de făcut  într-un timp prea scurt.
Mecanisml intern al familiei trebuie să asigure fiecărui membru o evidenţă concretă a valorii sale, adică fiecare persoană trebuie să aibă sentimentul că a contribuit cu ceva la bunul mers al vieţii familiale. În acelaşi timp, totul trebuie negociat pentru  a fi realizat cu plăcere. Probleme la fel de importante şi la fel de frecvente derivă din folosirea timpului care rămâne după ce sarcinile au fost îndeplinite. Acest timp poate fi împărţit în trei categorii: timpul pentru sine, timpul pentru un anumit membru al familiei, timp pentru toţi. Mulţi sunt cei care se plâng că timpul petrecut împreună de toţi membrii familiei este foarte scurt. Alţii se arată deranjaţi de faptul că nu mai pot avea un timp al lor, în care să stea singuri, fără a fi deranjaţi.
Optimizarea comunicării înseamnă:
•    manifestarea unei cooperări sporite
•    independenţă personală
•    creştrea libertăţii şi deschiderii interacţiunilor
•    creşterea gradului de securitate al fiecărui membru al familiei
•    creşterea flexibilităţii rolurilor în familie
Reguli de comunicare in familie:
1) Fiecare trebuie să vorbească în numele său, la persoana întâi, referitor la ceea ce simte şi ce crede;
2) Fiecare trebuie să formuleze afirmaţii personale, în legătură cu probleme personale. Opinile şi judecăţile de valoare nu trebuie să treacă drept principii generale. A avea opinii reprezintă un pas necesar pentru a discuta şi a schimba opinii.
3) Fiecare trebuie să se adreseze şi să vorbească direct, nu pe ocolite, unul altuia şi unul despre altul . Această regulă exclude ignorarea sau descalificarea vreunui membru al familiei şi împiedică stabilirea de coaliţii destructive.
Este necesar să învățăm critica, fără a aduce jigniri la persoană, pentru că suntem nemulțumiți de acțiunea ei, nu suntem împotrivă persoanei, să recunoaștem propriile noastre greșeli. Este foarte important felul de a fi de acord cu ceilalți, exersând exprimarea pozitivă prin verbalizare directă, fără nuanțări, explicații sau justificare. Toate aceste metode ne vor direcționa spre o comuncare asertiva și un mediu propice armoniei și colaborării între membri familiei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s