În viața de zi cu zi, ni se întâmplă să adoptăm comportamente antirelationale.Unul dintre aceste comportamente, mai subtil, constă în faptul că celălalt încearcă să transfere asupra lui sentimentele noastre sau, invers, noi încercăm să transferăm asupra noastră sentimentele celuilalt: „ Cred că prietena mea dorește să mergem la mare, acolo sunt eu vesel tot timpul.”, „Credeam că soţul meu era atât de nefericit dacă nu mă mulam după dorinţele lui, încât am renunțat la ale mele pentru a-i diminua suferinţa.”,  „Când mama mea a auzit că am de gând să accept un serviciu la 300 km de casă, mi-a spus: Sper că nu ai de gând să-i faci asta soției tale și să pierzi timpul pe drum, acceptând un serviciu atat de departe!. Din cauza reacţiei am renunţat la ceea ce credeam eu că îi provoacă durere. Mi-au trebuit apoi doi ani pentru a-mi regăsi forţa şi curajul de a persevera în dorința de a accepta un post unde puteam să-mi duc la bun sfârșit un proiect, care era totuşi important pentru mine.”
Sunt doar câteva exemple enumerate aici, pentru a înțelege modul cum, transferând asupra noastră suferinţa manifestată de celălalt, luând asupra noastră temerile, durerea sau confuzia acestuia, lăsăm resursele noastre să se risipească , ba mai mult, permitem ca energiile noastre să se consume. În primele etape ale demersului, îndrăzneala de a SE DEFINI, de a SE RESPECTA, de a-și URMĂRI ȚELUL,  nu este lipsită de riscuri şi conflicte. Curajul de a adopta o poziţie, în concordanţă directă şi în acord cu o trăire profundă, presupune că acceptăm riscul de a ne diferenţia, de a ieşi din simbioză, de a intra într-un conflict, dacă acesta se dovedeşte a fi necesar. Riscurile majore ale oricărei încercări de schimbare se dovedesc a fi lipsa aprobării, a susţinerii şi, dimpotrivă, descalificarea şi respingerea; dar dincolo de aceste întâmplări neprevăzute, într-o a doua fază, ne aşteaptă speranţa de a ajunge la o stare de mai bine, alimentată şi stimulată de relaţii mai însufleţite şi mai creatoare cu cei apropiaţi.
Oare nu trebuie să fim mai întâi respinşi pentru a deveni noi înşine?
Henri Bauchau

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s