Calul Troian poate fi considerat un mit al dezinformării.Generalul chinez Sun Ţî a existat în realitate, chiar dacă istoricii nu ştiucând anume: în secolul al VI-lea, sau în al IV-lea înainte de Christos? Cartea sa, Arta războiului, a exercitat o influenţă considerabilă asupratuturor strategilor chinezi şi japonezi, inclusiv a lui Mao Tse-tung, şi a fost studiată în toate şcolile militare ale blocului comunist, atât cele moscovite cât şi cele din Beijing. Trei sferturi din această lucrare nu neinteresează în cazul de faţă, fiind consacrate unor considerente de ordinstrict militar, dar sfertul rămas ne preocupă în cel mai înalt grad,întrucât ilustrează gândirea esenţială a generalului, surprinzătoare, la drept vorbind, sub condeiul unui războinic: „Arta supremă a războiuluiconstă în a învinge duşmanul fără luptă”.

Or, cum să-l învingi fără luptă? lipsindu-l fie de mijloacele, fie de dorinţa de a lupta. Şi cum să-l lipseşti de această dorinţă? Prin dezinformare. Ambiţiile seniorului ideal al războiului sunt, conform lui Sun Ţî, nemărginite: „Trebuie să aveţi scopul de a cuceri intact tot ceea ce se găseşte sub soare”. Obsesia lui este protejarea bogăţiilor adversarului: „în război, cea mai bună politică este aceea de a ocupa statul intact: ruinarea lui este o politică inferioară”. Din acest motiv, „cei care sunt experţi în arta războiului supun armata inamică fără luptă. Ocupă oraşele fără a le asalta şi răstoarnă un stat fără operaţiuni prelungite”.Pe scurt, chiar înainte ca seniorul ideal al războiului „să-şi însângereze spada, ţara inamică a capitulat”. Ne aflăm departe de grecii care, înainte de a recurge la elegantisima stratagemă a Calului Troian, nu cunoscuseră decât lancea şi spada. Pentru Sun Ţî, „toată arta războiului se întemeiază pe înşelătorie”,iar „rafinamentul suprem este acela de a ataca planurile inamicului”.Astfel, preocupat continuu de spionajul şi contraspionajul defensiv, SunŢI distinge cinci genuri de agenţi secreţi, formând laolaltă „reţeaua divină” a suveranului. A cincea categorie, numită „lichidabilă”, este specializată în intoxicare, o intoxicare cel puţin la fel de rafinată ca aceea mânuită de Aliaţi cu vreo două mii cinci sute de ani mai târziu. Judecaţi şi dumneavoastră.„Şeful de stat-major a graţiat într-o zi un condamnat, l-a deghizat încălugăr, l-a pus să înghită un cocoloş de ceară şi l-a trimis la tanguţi. Sosind, falsul călugăr a fost închis. Le-a vorbit celor câre-l prinseseră despre cocoloşul de ceară, pe care la eliminat curând, în scaun.Desfăcând ceara, tanguţii au citit scrisoarea adresată de şeful statului-major comandantului lor de planificare strategică. Căpetenia tanguţilor,în culmea furiei, l-a executat pe planificator, ca şi pe călugărul spion.” Ne-am putea crede în plină operaţiune Tuhacevsky, în legătură cu care s-au emis două explicaţii, aparent la fel de verosimile: fie Hitler l-a făcut pe Stalin să creadă că Tuhacevsky îl trăda în favoarea lui Hitler, fapt în urma căruia Stalin şi-a decimat propriul stat-major, fie Stalin, cu scopul de a-şi decima statul-major, i-a dat de înţeles lui Hitler că Tuhacevksy avea să trădeze, astfel încât Hitler l-a capturat, dându-i ocazia de a face ceea ce dorea.Dar, în cazul tanguţilor, ne aflăm încă în plină intoxicare. Or, din cartea lui Sun Ţî s-au tras învăţăminte care nu au nimic propriu-zis militar, prefigurând dezinformarea sub cea mai modernă formă a sa

Discreditaţi tot ceea ce merge bine în partea adversă

Ştim la ce manevre de demoralizare de acest gen ne-au supus, rând pe rând, serviciile naziste şi comuniste – unele, atacându-ne evreii, celelalte, patronii – şi cât de nocivă e în prezent influenţa americană pentru unele naţiuni ca Franţa, care ajung să fie cuprinse de dezgust la adresa propriei lor civilizaţii. S-ar putea susţine că, în acest caz anume, nu există nici o acţiune concertată din partea americanilor. Vom vedea mai departe că acest lucru nu e sigur, dar prea puţin contează: oportunistul Sun Ţî ştie bine că discreditarea valorilor tradiţionale distruge identitatea unui popor, chiar şi fără intenţii rele din partea unui terţ. Biserica creştină n-ar fi învins nici odată păgânismul dacă nu-l discredita, în diverse moduri, iar actuala dezcreştinare n-ar fi ceea ce este dacă Biserica, în măsura în care şi ea este o instituţie omenească, nu s-ar fi discreditat la rândul ei, în mai multe moduri.

Implicaţi-i pe reprezentanţii claselor conducătoare ale ţării adverse să întreprindă acţiuni ilegale. Subminează-le reputaţia şi, la momentul potrivit, supuneţi-i dispreţului concetăţenilor lor!

O privire aruncată asupra politicii franceze contemporane ne-ar putea face să credem că acţionează un inamic necunoscut, căci existănenumărate „acţiuni ilegale” la care se dedau „reprezentanţii claselor conducătoare”. Din păcate, se pare că liderii noştri sunt capabili să se ocupe singuri, fără nici un Sun Tî care să-i ispitească. Dar e sigur că un inamic potenţial ar putea să-şi pună mari speranţe în „dispreţul” pe care-l merită şi-l obţin escrocii noştri de la putere. Răspândiţi discordia şi gâlcevile între cetăţenii ţării adverse!

„Dezbină şi stăpâneşte” este un dicton arhicunoscut. Anumite ţări, printre care şi a noastră, au fost întotdeauna prada facţiunilor, iar refuzul de a practica fairplay jocul democratic (în care fiecare ar trebui să prefere binele comun faţă de interesul individual) accentuează şi mai mult tendinţa spre schisme şi frondă a francezilor. Comuniştii, în special, auştiut foarte bine să profite de pe urma acestei racile, pentru a-i instiga pe francezi unii împotriva altora. Ne putem gândi la muncitorii fabricilor de armament care sabotau grenadele destinate combatanţilor din Indochina, sau la hamalii care, în timpul războiului din Algeria, puneau în pericol vieţile militarilor şi ale civililor francezi.

Întărâtaţii pe tineri contra bătrânilor! Ridiculizaţi tradiţiile adversarului!

Conflictele dintre generaţii sunt fireşti, dar ele pot fi atenuate sauaccentuate. O dramatizare intensă a avut loc în luna mai a anului 1968, şi cunoaştem atât complicităţile externe care au amplificat evenimentele, cât şi slăbirea spirituală, intelectuală, politică, civică, economică,materială, care a rezultat de aici pentru Franţa. Or, era vorba într-adevăr de instigarea unei generaţii împotriva alteia şi de distrugerea temeliei tradiţiilor care, înainte, le uniseră la un loc. În Algeria, armata franceză crease o mişcare de tineret care contura imaginea unei Algerii indisolubil legată de Franţa, ca o idee ma iseducătoare pentru generaţiile în ascensiune decât o independenţă obligatoriu regresivă, care urma să amalgameze Algeria printre ţările subdezvoltate din Lumea a Treia. În joc exista o carte interesantă pe carese putea miza, în stilul lui Sun Ţî. Sistemul de cadre al tineretului algerian fusese sabotat la cel mai înal tnivel. Se crease un altul, care ar fi putut avea cele mai fericite consecinţe.Generaţiile nu sunt singurele pe care le străbat conflictele. Sexele furnizează şi ele opoziţii care pot fi exploatate. Musulmanii algerieni primeau cu satisfacţie măsurile de emancipare luate în favoarea lor şi,dacă ar fi fost urmărită această politică, Occidentul ar fi dispus la ora actuală, în plin Maghreb, de un cap de pod format din femei impermeabile faţă de islam. E o temă de meditaţie.

Sun Ţî nu se opreşte aici. El mai recomandă, pe deasupra, folosirea cântecelor şi a muzicilor lascive, folosirea prostituatelor, cadourile „din jad şi mătase”, adică arta de a încuraja la adversar un hedonism care la început moleşeşte şi, în perspectivă, paralizează. Observăm că, în cazul său, nu e vorba de modificarea informaţieica atare, ci de manipularea adversarului prin influenţe care până la urmă îl lipsesc de orice posibilitate, de orice veleitate de rezistenţă. Aceasta acţiune nu poate fi exercitata decât prin comunicarea ideilor, a modelor,stilurilor, atitudinilor, motiv din care credem că ea tine în mod clar de resortul dezinformării, astfel încât specialiştii au perfectă dreptate s-o de-numească, tehnic, „influenţă”.

Sursa: Vladimir Volkoff

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s