Părinții noștrii sunt cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla în această viață. Ei ne-au adus pe lume, ne-au educat, ne-au ajutat în drumul nostru să fim ceea ce suntem astăzi. Însă părinții nu ni putem alege. Este o opțiune cu care trebuie să ne împăcăm.

 Părinții noștrii nu sunt perfecți și nici nu au cum.

 În majoritatea timpului părinții încearcă să își protejeze copiii, indiferent de vârsta lor. Pentru părinții noștri rămânem permanent niște copii neajutorați care trebuie ghidați, învățați și educați de dumnealor. 

 Ceea ce părinții noștri nu pot să admită este că noi suntem adulți și avem o viață cu care avem dreptul să ne confruntăm. Avem dreptul la propriile decizii. Avem dreptul să ne trăim propria viață prin proprii ochi. Dumnealor încearcă să ne învețe „de bine”. Însă acest „bine” al lor nu este totdeauna și un „bine” pentru noi. Ei gândesc prin propriile lor experiențe de viață și propriile lor trăiri, iar acest aspect îi face să devină conservatori, manipulativi și să ne lezeze libertatea.

 Din iubirea pe care ne-o poartă încep să devină manipulativi, pentru a ne aduce acolo unde își doresc. Atunci când noi nu atingem expectantelele dumnealor, începe acestă „persuasiune sentimentală”: „din cauza ta m-am îmbolnăvit”, „pentru ține am muncit toată viața și tu nu ma mai asculți”, etc. Făcând apel la aceste  manipulări sentimentale, apare în noi sentimentul de vină, culpă și responsabilizare pentru alții. Apăr frământările noastre interioare, durerea pe care o pricinuim părinților. Toate aceste sentimente fac din noi un instrument în mâna părinților hiperprotectivi. Devenim dependenți de ei și de părerea lor. Devenim responsabil pentru soarta lor. Fiind învățati să facem acest lucru, în viață, de fiecare data când cineva ne va face responsabili pentru durerea lor, în noi se va declanșa aceste sentimente care ne vor urmări și ne vor aduce în pragul disperării, al revoltelor, vom încerca să îi salvăm pe acești oameni, deoarece „noi suntem vinovați pentru ceea ce li se întamplă”. Această manipulare însă are două tăișuri. Pe langă frângerea „zborului nostru”, la rândul nostru vom deveni părinți manipulativi și vom face acelesi „greșeli” față de copiii noștri. Îi vom supune, îi vom manipula, le vom „controla și dirija” permanent viața. Nu le vom permite să dezvolte, să aibă o personalitate. Îi înfrângem de mici, numai de dragul nostru, de a împlini ei ceea ce noi nu am avut. Le rupem aripile angelice de iubire necondiționată care le-ar putea permite manifestarea a ceea ce sunt ei, a zestrei de iubire cu are au venit pe acest pământ. Le supunem iubirea condiționării. 

 Este timpul că aceste manipulări sentimentale din viață noastră să fie conștientizate. Să rupem acest lanț perpetuu care nu ne face numai nouă rău ci și copiilor noștri. Haideți să lăsăm copii să se dezvolte și să își trăiască propria viață! Chiar dacă noi am fost manipulați, avem posibilitatea să le oferim părinților noștri iubirea necondiționată, să nu mai lăsăm lezați de aceste sentimente care ne fac rău.

    Este timpul să iubim și să trăim așa cum dorim și cum considerăm NOI că NE este  mai bine. 

 PERMITEȚI-NE, DRAGI PĂRINȚI, SĂ GREȘIM ȘI SĂ ÎNVĂȚAM!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s