Mi se pare dificil de inteles relatia dintre corp si spirit si-n consecinta semnificatia raului in raport cu ranile corpului, daca nu ne largim viziunea pe care o avem asupra omului si asupra vietii. Daca raman la stadiul de om masina, adica compus din piese independente si care pot fi schimbate in functie de progresul etnic al stiintei, relatiile pe care le-am facut in cartea mea precedenta sau pe care le fac aici, vor parea sa tina de magie, de viziune, de imaginatie pur si simplu sau de delir.

Aici intervine intrebarea: Cum si de ce se leaga manifestarile psihice, simptomele, bolile sau accidentele cu ceea ce se intampla, ceea ce se petrece in noi? Observatia mecanicista nu poate sa raspunda la intrebare deoarece viziunea ei este prea lipita de simptom, campul sau de observatie este prea strans, oricare ar fi in timp sau in spatiu. Aceasta o impiedica sa mearga la adevarata cauza care nu se poate astfel justifica decat prin hazard (accident) sau prin elemente care vin din exterior. (virusi, microbi, hrana, mediu)

Largind viziunea noastra si observand omul in totalitatea sa psihica si temporala, vom putea sa legam diferitele niveluri care compun existenta sa, dandu-i astfel dimensiunea sa veritabila, dimensiune care este, inainte de toate, spirituala.

Poate atunci vom putea intelege adevaratul motiv de a fi al fiinitei umane si, in consecinta, motivele de a fi bolnav.

Orientul ne propune o imagine foarte interesanta pentru a reprezenta acest vehicul care este corpul nostru fizic si acest Drum al Vietii pe care mergem. L-am expus in precedenta lucrare Spune-mi…si nu o voi relua aici. Aceasta imagine a calestii care avanseaza pe Drumul Vietii care este trasa de caii emotiilor noastre si condusa de vizitiul mentalului nostru, ilustreaza perfect ideea legaturii dintre conducator si vehicul, intre confort si modul de conducere, locul major fiind dat calatorului ascuns, acest inconstient care cunoaste itinerariul mai bine decat vizitiul.

In orice caz, daca acceptam aceasta idee a relatiei directe intre corp si spirit, devine atunci interesant de stiut sensul manifestarilor fiziologice. Ele devin puncte de sprijin ale realizarii noastre, prin ele realizarea se face si se exprima. Ele pot fi si un remarcabil mijloc de decodare si de intelegere a partii pe care o traim, a ceea ce se intampla in noi. Corpul nostru devine atunci o extraordinara unealta de cunoastere. Mai mult chiar, trebuie sa incercam sa descifram si sa intelegem prin intermediul caror tipuri de procese se exprima acest corp. Ideile care urmeaza reprezinta baza lecturii.”

MICHAEL ODOUL « SPUNE-MI UNDE TE DOARE »

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s