„Poti sa-mi imprumuti magarul in aceasta dupa-amiaza?” l-a intrebat un om pe prietenul sau.

„Draga prietene”, a replicat acesta, „stii ca sunt intotdeauna gata sa-ti dau ajutor cand ai nevoie. Inima mea este gata sa fie de acord sa-ti imprumute magarul. Ma incanta gandul sa vad cum magarul meu iti este atat de folositor. Dar ce pot sa spun, draga prietene? Pentru moment, altcineva are magarul meu”.

Miscat de sinceritatea prietenului sau, taranul i-a multumit generos, spunand: „Ei bine, chiar daca nu m-ai putut ajuta, cuvintele tale frumoase m-au ajuta foarte mult”. In timp ce spunea aceste cuvinte, din grajd s-a auzit ragetul magarului. Taranul a tresarit si, plin de uimire, a intrebat neincrezator: „Ce aud? Magarul tau este aici totusi. L-am auzit cum zbiara”.

Prietenul s-a intors rosu de furie si i-a strigat: „Om nerecunoscator. Ti-am spus ca magarul nu este aici. Pe cine crezi mai mult, pe mine sau ragetele stupide ale unui magar?”

Ion Dafinoiu – Elemente de psihoterapie integrativa, 2001

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s