Cine sunt eu?

        Sunt un idealist, considerat uneori un utopic, care crede in oameni, crede in societatea moderna ce ar trebui sa progreseze. Un idealist ce crede in oameni si in capacitatea acestora de empatie si compasiune, crede in societatea care este axata pe intelegere, ajutor reciproc si iubire. O societata lipsata de legi date de un guvernant, in scopul satisfacerii intereselor personale. O societate axata pe legile firesti ale oamenilor, in care bunul simt primeaza, iubirea fiind elementul cenral al dezvoltarii. O societate in care omul este tratat ca Om si caruia ii se permite acesul catre sine insusi. Poate va intrebati: de ce consider ca societatea este principalul factor pentru care omul nu este lasat sa se dezvolte? Pai, in primul rand, societatea te „obliga” sa fii „adaptat social”. Adica: sa muncesti, sa ai o locuinta, sa ai o masina, bunuri de consum, etc. Trezind aceste dorinte in om, societatea il obliga sa faca un raport cu lumea exterioara, nu cu lumea lui interioara. Dorinta de „a avea” il determina sa munceasca mai mult, sa faca mai multi bani pentru a detine ceva, care oricum nu vor fi niciodata ale lui, pentru ca, intr-un final ,atunci cand inevitabilul sfarsit va veni, singurul lucru care ne ramane este sufletul. Si daca sufletul este singurul lucru care ne ramane, atunci de ce nu ne ocupam de el?

Incercati sa gasiti echilibrul intre ceea ce va ofera viata si trairile dumneavoastra

Incercati sa gasiti echilibrul intre ceea ce va ofera viata si trairile dumneavoastra

De cateva mii de ani, am fost invatati sa ignoram ceea ce avem, sa nu ne mai bucuram de aceste lucruri si sa ne dorim mereu ceea ce nu aveam. Si atunci, ni s-a pus la dispozitie diversitatea produselor de consum. De ce nu ne mai ocupam de sulflet? Pentru ca acesta este atat de intangibil si de „nedemonstrat” stiintific, incat acesta nu exista. Este o materie insignifianta, ce nu poate fi cuantificata. Nefiind cuantificata, tangibila, fiind isipida, incolora si inodora, ea nu exista. Chiar asa este oare? Nu exista?

In cautarile mele am descoperit lucruri minunate pentru mine si despre mine, am aflat importanta autoanalizei in dezvoltarea mea personala, am aflat cat de important este pentru mine, pentru „calitatea vietii mele”, sa stiu CINE sunt, CE imi doresc si CAT DE MULT pot realiza. Am invatat sa disting diferenta intre „vis” si „dorinta realizabila”. Am invatat ca tot ceea ce inseamna „paranormal”, de fapt este normal. Am invatat cat de important este psihicul uman, in corelarea realitatii interioare cu realitatea exterioara. Am invatat sa fiu un cautator si un „inventator” a propriilor concepte despre viata. M-am descoperit pe mine insumi in adevarat forma. Am descoperit dorinta mea de viata, de bucurie a fiecarei clipe. Am descoperit copilul din mine care se bucura pentru ceea ce Universul ii ofera aici si acum.

Cautand o explicatie „stiintifica” a acestori aspecte, m-am lovit de vechile filozofii care explicau aceasta conditie umana si care te indemnau mereu spre microuniversul interior, pentru intelegerea macrouniversului exterior. Aici m-am confruntat cu alchimia, cu biblia crestin ortoxa, cu buddhismul ( zen, confucianism, taoism, shintoism), sau cu kabala. Aici am descoperit ce inseamna cu adevarat regasirea. Regasirea adevarurilor personale. Regasirea cautatului suflet. Am aflat ca oamenii mereu au stiut ce este sufletul, cum se manifesta, ce face, care este rolul si explicarea acestui rol. Am aflat ca fiecare persona are propriul adevar si ca are propriul concept asupra sufletului ,spiritului. Am aflat ca religia nu este un lucru rau ci este numai o cale pierduta, ascunsa in spatele metaforelor , care de-a lungul tipului, au fost folosite in interese personale.    Facandu-se toate acestea, adevarata cale s-a pierdut in neantul timpul si in spatele metaforelor, care astazi sunt interpretate adliteram si fara a cauta profunzimea subtilitatilor ascunse in mesaj. Omului i s-a impus sa renunte la ceea ce il reprezinta si arma la lui cea mai valoroasa: sufletul. Gandirea, ratiunea, bunul simt, compasiunea, intelegerea, perspicacitatea, empatia, stima de sine, etc, au devenit elemente care duc catre dezvoltarea „paranormala”. Si atunci de ce sa nu hulim ceea ce ne reprezinta si sa credem in ceea ce ne impun altii, sa credem luandu-le ca valoare de adevar. In timp, oameni au ajuns sa depinda de niste masinari, sa depinda de medicamente artificiale, alimente pe baza de chimicale, bani, bunuri si proprietati, etc.

Ma intreb: cum oare acei oameni, acum 5000 de ani, au reusit sa invete ca ei sunt cei mai importanti si ca fiecare clipa prezenta este importanta, prin insasi faptul ca exista? Cum au reusit sa puna bazele a ceea ce avem acuma, apleand la progres dar in acelasi timp avand grija de sufletul lor si avand un mare respect pt acestea?

In postarile mele de pe blog, incerc sa aduc un echilibru intre ceea ce reprezinta exoteric, paranormal, bionergie, venind in completare cu stiintele momentului, cum ar fi: medicina traditionala, psihologia, filozofia, matematica, fizica s.a.

      Ceea ce mintea ta nu poate sa inteleaga sau nu poate sa accepte in acest moment ,nu inseamna neaparat ca nu exista. Progresul inseamna dezvoltare, inseamna ratiune, inseamna cercetare, inseamna minte libera si imaginatie nemarginta, inseamna sa fii tu insuti, sa stii cine esti, ce poti si ce ajutor poti sa aduci oamenilor din jurul tau.

„Mai presus de cei care nu ştiu sunt cei care află sau citesc;

Mai presus de cei care află sau citesc sunt cei care memorează;

Mai presus de cei care memorează sunt cei care înţeleg;

Mai presus de cei care înţeleg sunt cei care aplică;

Mai presus de cei care aplică sunt cei care obţin rezultate;

Mai presus de cei care obţin rezultate sunt cei care, atingând succesul, dobândesc puteri paranormale;

Iar mai presus de cei care dobândesc puteri paranormale se află cei care ating Absolutul, dobândind Înţelepciunea prin care totul devine cu putinţă”. (tratat yoghin TANTRA SARA)

Anunțuri