Dupa ce se nasc, oamenii traiesc asa cum doresc.
Mai tarziu, ei gasesc un colt negru-n a lor fire,
Caruia ii spun fericie.
Doar abtine-te! Nu trece de-ale luminii limite!
Hai sa mergem, fara ca de intuneric sa ne atingem!
Vita-i o curva, deci daca pentru tine e usoara,
Mai tarziu o sa te doara.
Stai, incotro se indreapta lumea?Nu conteaza ,
Oricum voi merge oriunde voi vrea.
Vad lucruri pe care niciodata nu le-as avea,
Pe care, numai in timp le-as castiga.
E vreo cauza pentru care inima mea le controleaza?
Niciodata habar de ele nu am avut,
Insa mereu ca idealuri le-am avut.
Nu sunt mai bun decat acesti adulti de puteri sleiti.
Chiar si-ntr-un vis de-as fi,
Mai bun ca ei nu as putea fi,
Insa nimeni nu poate atinge
Clocotul din al meu sangele.
Ploaia neagra ma va uda,
Pana a mea piele se va inmuia,
Dar stiu ca ceva din mine o sa se schimbe
Si mai bun eu voi ajunge.
Asta e mandria mea
Care-mi umple toata fiinta.
Clocotul din sange nu imi va pieri
Pana ce nu voi muri
Spre visul meu voi alega
Si nicicand voi ezita.
“Ao-no Exorcist”
Comments on: "Coltul sufletului" (3)
mega like…super like…extra like…:)
Care e ”întunericul”, fericirea în sine sau căutarea fericirii, sau necunoscutul?
Oamenii de obicei ”mor” pentru că nu au curajul de-a ieși din granițele setate de lumină, sau, altfel spus, le este frică să calce în locurile care nu sunt luminate de lanterna pe care o țin în mână tremurând.
Un om “luminat” vede in cel mai dens intuneric…. si lumineaza in jur. Fericirea este propria ta fericire, dar trebuie diferentiat de “fericirea iluzorie”. Acela este intunericul.